leapsa!!! leapsa!!! leapsa!!!

uau, am primit o leapsa!!!! prima mea leapsa!!!! asta inseamna ca gata! sunt si eu in rand cu toti bloggerii seriosi din tara asta!!! daca m-ati vedea ce mandra mi-s de mine!

leapsa e de la darky si suna asa: “ce voi face primavara asta?”

si acum gata cu gluma, treaba e serioasa. problema trebuie gandita temeinic pentru ca habar n-am ce sa raspund…. e intimidant sa vezi pe cineva ca are atatea planuri pentru o perioada de 2-3 luni.

deci:

1. am de gand sa-mi scot catelul mai des afara
2. vreau sa mananc mai sanatos (hi hi hi…asta-i gogonata rau de tot!)
3. intentionez sa …… ufffffffff, tare greu mai e sa n-ai planuri…. intentionez sa ma apuc de invatat (si asta-i gogonata desi n-ar trebui)
4. gata, stiu: am de gand sa nu-mi mai rod unghiile. am decis si eu ca e un obicei dezgustator (zise oana rozandu-si delicat ultima unghie care mai putea fi roasa…)

atat, mai mult chiar nu stiu.

si acum inmanez faclia lui nenea si atat. nu mai cunosc alti bloggeri atat de bine incat sa indraznesc sa-i deranjez. nici pe nenea nu-l stiu chiar asa de bine dar l-am prins la inghesuiala si, saracu’, n-a mai avut ce sa faca. saru’ mana nenea

Later edit: ok, Laura, tu ai vrut-o! leapsa merge si la Laura. sa dezvolte ideea cu padurea si florile.

Basmele zilelor noastre – reclamele!

esti o grasalanca ce nu se poate integra in societate si nu-si poate gasi un print? problemele tale tocmai au luat sfarsit: cu acest aparat miraculos vei ajunge sa arati mai ceva ca Cenusareasa in seara balului! aaaa, din diverse motive aparatul nu a dat rezultatele dorite? nu plange draga Cenusareasa! zana cea buna are si pentru asta o solutie: chilotii astia foarte inalti si cu manecute lungi il vor pacali pe Fat-Frumos care va crede ca ai o talie de viespe. chilotii (sau cum naiba se cheama) se pot spala la masina, nu au cusaturi deci sunt imposibil de sesizat si vin in doua culori: culoarea pielii si negri.

ok, cu ajutorul chilotilor magici ti-ai gasit printul. te-ai mutat in castelul lui frumos dar porcii de prieteni ai printului nu se descalta la intrare, fumeaza ca turcii trabuce puturoase, dau scrumul pe jos, isi mai aduc si cainii de vanatoare care isi tot marcheaza teritoriul pe frumosul tau covor persan. nu plange frumoasa Cenusareasa. piiiing!!! si dintr-un nor de stelute aurii apare ca prin minune aspiratorul XXXXXXX sau cum se cheama el care e dornic sa te serveasca: va curata absolut orice fel de pata, veche sau noua, va improspata aerul, nu cantareste mult, e usor de folosit si depozitat! si, pentru ca esti asa o fata frumoasa cu o copilarie atat de nefericita, zana cea buna iti ofera si un cadou: cablul de alimentare al aspiratorului!!!! viata merita din nou traita!

nu recunoasteti produsele prezentate la posturile TV de shopping? nu seamana cu basmele? e ca si cum ar veni o zana buna (sau un zan, ca mai sunt si barbati care prezinta) si, cu o miscare gratioasa si magica, ti-ar transforma viata intr-un basm frumos! toti avem nevoie de putina magie in viata si fiecare si-o procura cum poate, nu?

vreau sa va linistesc: nu am cumparat niciodata produse prezentate la televizor, nu sunt dependenta de shopping! dar, de multe ori m-am gandit: oana draga, cum naiba ai trait pana acum fara un deschizator automat de conserve??? chiar nu-ti dai seama ca doar asta iti mai trebuie ca sa ai o viata implinita si sa poti astepta moartea linistita? ok, ok…sa fim seriosi…deschizator automat de conserve??? cam stupid…dar ce-ai zice de aceasta canapea gonflabila? nimeni n-o sa-si dea seama ca e doar o chestie de cauciuc umpluta cu aer si, pe deasupra, poti s-o folosesti si-n piscina!!! aaa, stai, n-am asa ceva…

acum ar trebui sa fac o incheiere frumoasa dar nu-mi vine in cap decat:

AND THEY LIVED HAPPILLY EVER AFTER! (in care they=gospodina+dechizatorul automat de conserve)

Yahoo messenger – codul bunelor maniere!

ce ma enerveaza oamenii care dau sfaturi! si iata-ma pe mine aici dand sfaturi in ceea ce priveste codul bunelor maniere pe mess.

da, oameni buni, n-ar trebui sa fac asta, nu sunt cu nimic mai buna decat nimeni, dar nu mai pot!!! deci sa vedem ce n-ar trebui sa facem pe mess ca sa nu-i enervam pe ceilalti:

1. in primul si-n primul rand n-ar trebui sa dam buzz-uri. cred ca nu e nimic mai enervant decat un buzz. mai ales cand esti invisible pentru ca ai treaba sau pur si simplu n-ai chef de nimeni. si primesti buzzuri apoi mesaje de genul: stiu ca esti acolo, nu vrei sa-mi raspunzi? si eu, in gand: nu, nu vreau. si nu numai ca nu vreau, dar n-am sa-ti mai raspund muuuulta vreme de-acum incolo… si nu se opreste aici: continua prin a-ti trimite tot felul de mutrite plangacioase sau enervate din audibles. tu continui sa inchizi ferestra crezand ca respectivul s-a plictisit. dar nu, omuletul e manat de o mare vointa si consecventa in actiunile lui!
2. nu ar trebui sa-l lasi pe omuletul cu care vorbesti cu ochii’n soare. nu conteaza care sunt motivele pentru care nu mai poti continua conversatia, nu-ti ia foarte mult sa scrii acolo un “brb” sau “pa, tre’ sa plec”, sa stie celalalt ce sa faca: te asteapta? se apuca de altceva?
3. nu ar trebui sa chatuiesti cu mai multi in acelasi timp decat daca ai degetele rapide si poti sa faci fata. e nepoliticos sa lasi oamenii sa astepte 5 minute ca sa vada mai apoi un”ok” sau “mda, ai dreptate”. si e ingrozitor de plictisitor pentru celalalt sa lungeasca o banala conversatie de 10 propozitii intr-o perioada de jumatate de ora!
4. nu ar trebui sa dai mass-uri. uffffffff, mi se ridica parul in varful capului cand primesc mass-uri. si nu vorbesc neaparat de cele foarte stupide de genul “ajutati pe nu stiu cine ca nu stiu ce problema are”, ci de cele cu adevarat idioate cum ar fi: “ma duk la kulkaryca, somnik poofos all!” pe langa faptul ca nu ma intereseaza ca te duci la “kulkaryka” mai stau si un sfert de ora sa inteleg ce scrii!!!
5. nu ar trebui sa pui la status o dare de seama a ceea ce faci tu din zece in zece minute. am pe cineva in lista, o fosta colega cu care, intr-un an de zile, am schimbat 3 vorbe si alea de salut…, dar stiu in permanenta ce face. de exemplu acum e “la baita”. mai devreme era “la tv” si, pe la 8 era “la masa” pacat ca nu a scris si ce manca. ceva de genu’: “la masa, cartofi prajiti+chiftele”. acum sunt rea, pana la urma urmei nu ar trebui sa ma intereseze ce pun oamenii la status dar, for God’s sake, e stupid rau de tot!

Dragobetele!!!

azi cica e Dragobetele. un alt prilej pentru florarese sa-si scumpeasca marfa, pentru magazinele de jucarii sa mai vanda din hidoseniile alea plusate, pentru restaurante sa mai adune ceva clienti, doi cate doi la o masa, privindu-se romantic in ochi….

nu vreau sa ma intelegeti gresit, nu am nimic impotriva romantismului, a iubirii in general. vreau sa cred ca nu-s vreo acritura care se ia de adolescenti pe strada ca de ce se pupa ca “nesimtitii”.

sunt doar impotriva romantismului de 2 bani, imprumutat din filmele cu americani si ras-promovat de televiziuni de manelisti. se presupune ca un gest romantic e facut ca sa-i demonstreze persoanei iubite ca e unica si cum naiba sa te simti unica atunci cand pe iubitul tau nu-l duce mintea la ceva mai original?

dar, tot raul spre bine: floraresele isi fac planul (si nici nu a venit inca 1 si 8 Martie…sa vezi atunci!), magazinele de jucarii fac si ele vanzare, economia tarii se dezvolta, mandrele sunt fericite ca au ce arata prietenelor a doua zi la scoala sau la serviciu, barbatii se simt usurati ca au trecut cu bine si peste asta si ca n-au uitat de Dragobete…ce mai! everybody’s happy!

MESAJ PENTRU IUBITUL MEU SOT: dragul meu, sa nu indraznesti sa vii azi la mine cu vreun buchet de flori si cu vreun mutzunache de plus care zice “I love you” ca-ti dau cu florile-n cap si-ti indes jucarica pe gat!

P.S. stati linistiti, nu e nici un pericol sa se intample asa ceva: dragul de el habar n-are ca azi e Dragobetele!

Mandra scoala romaneasca

Warning!

acest post va fi unul foarte arogant si rautacios!

da, sunt profesor la un liceu. si m-am saturat de colegii mei. m-am saturat sa-i tot aud plangandu-se de “elevii din ziua de azi”, de salarii proaste, de conditii mizere, de directori nemernici, de programa incarcata, de orar, de vreme, de boli, de soti/sotii, de proprii copii, de profesorii propriilor copii…etc…etc…

si acum s-o luam metodic:

1. “elevii din ziua de azi” – ok, trebuie sa recunoastem ca nu mai sunt elevii de pe vremea noastra. si nu e normal sa fie asa? ne desparte cel putin o generatie de acesti elevi. e firesc sa se schimbe. da, multi sunt needucati, agresivi, lenesi, cu un mare dezinteres fata de scoala, aproape obsedati de sex…ei bine, dragi profesori, sa va zic o noutate: treaba noastra este sa-i educam!!! luam elevul asa cum vine el la liceu (gradinita, scoala primara, scoala generala), il intoarcem pe toate partile, il analizam bine bine de tot, tragem niste concluzii, vorbim cu psihopedagogul scolii, chemam parintii la scoala si, impreuna, stam si ne gandim ce sa facem ca aceasta “obraznicatura” sa se transforme intr-un omulet capabil de a functiona in societate. da asta-i smecheria. nu trebuie sa-l facem un robotel care sa raspunda promt la dorintele noastre, nu trebuie sa-l ajustam ca sa incapa, inghesuit, ciuntit, vai steaua lui, in calapoadele noastre. nu-l educam pentru noi, pentru parinti, pentru a da bine la inspectii, pentru o evaluare mai buna a unitatii scolare. ci pentru a-i oferi o sansa in plus in viata.
2. salarii proaste: mda, avem salarii proaste. stiu ca lumea zice ca lucram doar cateva ore pe zi si mai vrem si salarii mari. nu e chiar asa: pe langa cele cateva ore pe zi, avem o gramada de lucru acasa. si, pe aceasta cale, vreau sa multumesc Uniunii Europene pentru maldarele de hartoage pe care trebuie sa le completam de cand am intrat cu mandrie in ea (ea=Uniunea mai sus mentionata). dar, ca si aici exista un “dar”, la ce bun sa ne tot plangem? am intrat in meseria asta stiind care e nivelul de salarizare. asta nu inseamna ca trebuie sa acceptam cuminti ce ne ofera statul. poate sa mai lucram putin la liderii de sindicat pe care ni-i alegem? …just an idea…
3. conditii mizere: care conditii mizere? eu lucrez intr-un liceu banalut, fara fite si, cu toate astea nu pot sa ma plang de conditii: caldura avem iarna, avem acces la calculatoare, internet, videoproiectoare, imprimanta…clase luminoase, mobilier relativ nou…curatenie…laborator de chimie, fizica, biologie….sala de sport (cam jalnica, ce-i drept), internat, cantina….anyway, dupa parerea mea avem tot ce ne trebuie ca sa ne facem treaba. da, se poate si mai bine dar chiar nu cred ca avem de ce sa ne plangem. stiu ca exista scoli vai mama lor, dar mai tine si de felul in care sunt administrate fondurile alea care se dau, de felul in care scoala stie sa atraga comunitatea locala….stiti voi mai bine…
4. directori nemernici: aici trebuie sa definim ce inseamna nemernic. daca e vorba de acel tip de director care reuseste fara efort sa creeze un climat de teroare in liceu, care se poarta ca un bou, jigneste, urmareste, hartuieste (sexual sau nu), leneveste, accepta mita, e nedrept, urla, terorizeaza….(mai ziceti si voi, ca nu mai stiu), atunci da, putem spune ca e un director nemernic. dar, iarasi, a ne plange de asa ceva e inutil. dar daca vorbim de un director drastic, care urmareste ca orele sa fie facute asa cum trebuie, profesorii si elevii sa nu intarzie, profesorii sa-si faca treaba, asa cum scrie la urma urmei in fisa postului, adica sa-si faca serviciul pe scoala, sedinte cu parintii, olimpiade, concursuri…etc..atunci chiar ne plangem degeaba. stiu, romani suntem cu totii, deci ne mai place cate un chiul din cand in cand, intarziem la ore pentru ca putin ne pasa, festelim orele pentru ca, na! suntem prost platiti, ce vrea mai mult de la noi???
5. programa incarcata: nu stiu la alte materii, nu ma bag, dar la materia mea am ales sa fac doar ce cred eu ca ii ajuta pe elevi cu adevarat. de cativa ani fac asa, de cativa ani tot incerc sa selectez din programa lucruri pe care eu le cred cu adevarat utile. drept e ca elevii mei nu ajung pe la olimpiade (ufff, cate as mai avea de zis si de olimpiadele astea scolare, dar cu alta ocazie) dar vin cu mai multa placere la ore, iau bacalaureatul si invata (ceva, ceva…acum sa nu ma dau asa mare)
6. orar: da, oameni buni, se plang de orar!!! hai sa nu mint, si eu m-am plans, dar doar atunci cand era absurd: ora, pauza, pauza, ora, ora, pauza, pauza, pauza, ora…sau ceva de genul asta. dar am colegi care se plang ca vin de la prima ora, altii ca stau pana la ultima ora, ca de ce are ore luni dimineata, da’ de ce are ore vineri seara, ca de ce nu are intr-o zi doar cu clase de a IX-a, a doua zi doar cu clase de a X-a si tot asa. si lista e lunga. dar, daca lucrau la o companie, intr-o fabrica, la un chiosc de ziare? no further comments….
7. vreme, boli, soti/sotii, proprii copii, profesorii propriilor copii, etc…: asta cred ca are legatura cu nivelul de nefericire din romania. am vazut la televizor o statistica din care reiesea ca romanii sunt printre cei mai nefericiti oameni din lume.

si acum sa va zic de ce m-am pornit in halul asta. stateam de vorba cu niste colege si bune prietene. normal, discutam de scoala, de elevi, de colegi… si, si mai normal, ne plangeam (in special de elevi). si, la un moment dat, una din colege spune: “nu mai sunt generatiile de elevi care erau. am elevi care au terminat liceul acum 5 ani si inca ma mai suna sa vada ce mai fac, sa-mi spuna “la multi ani” de ziua mea…astia de-acum….abia te saluta pe strada”

foarte frumos gestul celor care isi suna fostii profesori si bravo profesorilor care reusesc sa creeze o asemenea legatura cu elevii. sa le fie rusine elevilor de azi care nici macar nu-si saluta profesorii pe strada. dar n-am auzit pe niciuna spunand: fetelor, sa va zic ce am citit in metodica mea, ce metoda misto de a preda nu stiu ce si pe care am incercat-o la clasa. sa-i fi vazut pe micuti ce atenti stateau si cum nici macar teribilistul clasei nu a avut timp sa se gandeasca la noi metode de a-si tortura profesorul!

stiu ca e greu. e greu sa stai toata ziua sa te gandesti ce sa mai faci, ce noi metode sa aplici ca sa faci materia mai inghitibila. probabil ca suntem prea putin motivati financiar sau poate ne-am plafonat sau poate pur si simplu suntem niste lenesi …

dar (si vorbesc numai pentru mine acum) mie imi place ce fac, imi place sa fiu profesor si, drept urmare, caut sa am satisfactii. si am mari satisfactii cand vad ca elevii nu chiulesc de la orele mele, ca evolueaza sub ochii mei, ca prind curaj si au mai multa incredere in propriile puteri. poate nu invata atat de mult cat as vrea eu, poate uita jumatate din ce invata dar stiu sigur ca, daca in viitor le va trebui materia mea, o vor putea aborda si singuri fara sa aiba resentimente din timpul scolii.

Razboiul dintre sexe

am citit pe un alt blog o frumoasa expunere a motivelor pentru care femeile iubesc barbatii. frumos! adevarul e ca m-am cam saturat de lupta asta surda si inutila dintre sexe. si mai ales ca femeile isi cam bat gura degeaba. sa fim serioase, barbatii au o mare calitate care noua ne lipseste: nu-si pierd timpul cu analize psihopupu despre viata, relatii, dragoste, bla…bla…lucru care face ca viata lor sa fie mai simpla si, in consecinta, mai usoara. cel putin asa cred. dar, ce stiu eu? n-am fost niciodata barbat….

ideea e ca tot ce-am citit acolo m-a cam pus pe ganduri. daca e sa ma intrebe cineva de ce ma enerveaza sotul asta al meu, nici nu stau pe ganduri. in 30 de secunde pot sa insir fara mare efort vreo 30 de motive:

1. pentru ca sta ore intregi si joaca bridge la calculator
2. pentru ca-si pierde timpul cu niste oameni de nimic
3. pentru ca intra incaltat in casa
4. pentru ca nu repara sertarul de la vitrina din sufragerie
5. pentru ca niciodata nu stie unde-i sunt sosetele
6. pentru ca nu spala cada dupa ce face baie
7. pentru ca se da cu prea mult spray
8. pentru ca ii sare tandara prea repede
9. pentru ca nu-mi spune ca ma iubeste
10. pentru ca nu vrea sa-mi spuna la ce se gandeste atunci cand il intreb

mai vreti? banuiesc ca nu.

dar, daca suntem impreuna de 14 ani si inca nu ne-am scos ochii unul altuia, inseamna ca trebuie sa existe si niste motive pentru care-l iubesc, nu? ia sa vedem, cate pot scoate: il iubesc:

1. pentru ca niciodata nu mi-e frica atata timp cat sunt cu el
2. pentru ca dimineata, inainte de a pleca, vine si ma saruta chiar daca dorm si nu simt nimic (probabil ca sunt mult mai dragalasa atunci cand imi tace gurita)
3. pentru ca intra in panica atunci cand, cateodata, mi se face rau
4. pentru ca ma iubeste
5. pentru ca uneori ma face sa rad de nu ma mai pot opri
6. pentru ca e un tip logic ( ciudat, chestia asta ar merge pusa si la motivele pentru care ma enerveaza)
7. pentru ca, atata timp cat sunt cu el stiu ca orice problema poate fi rezolvata
8. pentru ca e destept
9. pentru ca are pielea fina
10. pentru ca uneori e gelos
11. pentru ca el duce gunoiul intotdeauna
12. pentru ca iubeste copiii si animalele

si gata ca poate citeste si el pe aici si si-o ia in cap.

pana la urma urmei n-a fost asa greu sa gasesc motive pentru care il iubesc, nu? si, daca tot ii iubim atat, de ce naiba incercam sa-i schimbam?

Mediocritate

am intrat si pe alte bloguri si sunt foarte dezamagita. nu de ele, blogurile, ci de mine. ce naiba voi scrie eu in blogul asta? ce viata atat de plina si de palpitanta am eu incat sa atrag pe cineva sa citeasca? ce idei marete imi strapung mie creierul, idei demne de lansat in spatiul virtual?

alte bloguri vibreaza, tremura, fac galagie, striga, bat cu pumnul in masa si cu piciorul in usa, sparg farfurii de pereti, socheaza, sunt furioase, pline de ura, informate, specializate, certarete, savante…..e greu sa concurezi cu asa ceva.

eu nu urasc pe nimeni, nu vreau sa ma cert cu nimeni, nu am mari framantari interioare, nu sunt specialista in nimic….macar de eram vreo gospodina desavarsita, dadeam si eu retete de muraturi si modele de tricotat. uffff, ce banala sunt!!!

asta e! am gasit!!! blogul meu va fi unul de nisa: nisa banalitatii! nu ca-i o idee buna? cand lumea e prea ametita de atata furie, ura, frustrare sau cu capul banita de cuvintele lungi si grele folosite de specialistii in toate cele pe blogurile lor, ….(care era subiectul? aaa, lumea – nu de alta, dar macar sa fac acordurile corect)….deci, lumea va veni pe blogul meu sa se linisteasca, sa bea o cafea calda, aromata si plina de caiamac. mai vorbim de una, de alta….ma mai intrebati daca mi-a trecut raceala….ce-mi mai face cutzu….trimiteti salutari sotului…eu va mai intreb ce mai faceti…transmit si eu salutari familiei si celor dragi…din astea…

la urma urmei, de ce trebuie ca totul sa fie dus la extrem ca sa atraga? sunt singura mediocra din lumea asta????

In casa noua

Pielea vacii

Nu mi-e bine in seara asta. Stiti? Ca-n bancul ala:

- Mama, nu i-e bine vacii noastre!
- De unde stii?
- Vine tata cu pielea ei in bat!

Deci, e ora de smiorcaiala acum: abia pot sa respir, tusesc ca un magar, cred ca acum chiar am febra. Si mai sunt si singura singurica acasa. Da, sotiorul meu e “la o bere”…..Asta da eufemism! Auzi la el! O bere….adica una bucata…adica doar o sticla (halba, cutie…whatever..)

E, nu-i nimic. Maine la ora 7 a.m. cine va aspira cu voiosie in toata casa? Eu! muhahahahahahahahahahahahaha!!! Am uitat sa va spun, dar nici aspiratorului nostru nu i-e bine si face un zgomot infernal. Double muhahahahhahaha!!!!!

Just kidding, of course.

Anyway, e seara, sunt singura, ascult muzica trista…..mai ramane sa ma intreb: sa-mi tai venele…sa mi le las lungi….? Voi ce faceti cand sunteti in stari din astea? Le savurati si voi ca si mine? Pentru ca, sa fim seriosi, as putea sa caut o comedie ceva si sa-mi schimb starea de spirit. Dar nuuuuuuuu, stau aici, la calculator, ascult muzica albastra rau de tot si-mi scotocesc sufletelul si-l intorc pe dos in fata voastra. Da, stiu, exista un cuvant pentru asta. Se chema masochism.

Parca mi-a mai trecut….Stiti ce-ar fi bine acum? Sa mai existe cineva care sa citeasca toate astea. Din pacate, nu citeste nimeni…cred ca de asta imi si permit sa fiu asa de indecenta. Si stiti ce-ar fi si mai bine? Sa am in fata o bucata uriasa de tort cu ciocolata si frisca!!!!

Gata, am sters tastatura. Incepusem sa salivez pe ea. Ajunge pentru azi, ma bag in pat. Singurica singurica. Noroc cu Panda. (Panda e catelusa mea) Nu ca-i dulce foc? Care ziceti nu, ati incurcat-o, nu va dau din tortul meu, na!

De plictiseala

Pentru ca e evident ca nu citeste nimeni ce scriu eu aici, m-am hotarat sa-mi fac de cap. Nu, n-am de gand sa scriu prostioare. He he he…ce credeati? Am de gand sa scriu cam ce-mi trece mie prin cap.

Deci, sa incepem!

In primul si-n primul rand exista o intrebare: cu cine naiba vorbesti tu, mai Oana mai? N-auzi ca nu citeste nimeni? Raspuns: never mind. Se numeste exercitiu de burtologie. (definitia cuvantului: burtologie=stiinta care se ocupa cu studiul textelor care nu zic nimic in ciuda numarului mare de cuvinte din care sunt formate, arta de a crea asemenea texte)

In al doilea rand e noapte, si, desi am zis mai sus ca voi scrie ce-mi trece mie prin cap, chestia e ca nu-mi trece nimic interesant prin cap. Doar ca-s in continuare racita, mucoasa, stranut intr-una, tusesc, am frisoane si febra (de febra nu-s prea sigura ca n-am termometru, dar am zis-o ca sa ma scot in caz ca debitez prea multe enormitati. Am sa dau vina pe starea mea febrila)

In al treilea rand vreau sa va zic ca nu-mi plac noptile. Nu-mi plac serile si mai ales nu-mi plac dupa-amiezele. De cate ori zic dupa-amiaza ma gandesc la o zi torida de vara cand totul e nemiscat, ai o stare de moleseala, iritare, oboseala….ti se pare ca urmeaza sa se intample ceva rau si nu stii ce….

Imi plac diminetile. Ador diminetile. Da, chiar si atunci cand trebuie sa te scoli foarte devreme, e iarna, e inca noapte afara si stii ca in curand vei iesi din caldura patului si a casei in frigul taios de afara. O dimineata e plina de promisiuni. Iesi din casa, incui usa, cobori treptele si iesi in noapte. Ti se taie respiratia de frig dar tu deja te gandesti la ziua care abia incepe. Stii ca vei rezolva o gramada de probleme, vei pune multe lucruri la punct si asta o sa-ti dea destul de multe satisfactii cat sa poti incepe si a doua zi la fel de bine.

Dar cel mai mult imi place cafeaua de dimineata. Pui ibricul cu apa la fiert si intre timp scoti borcanul de cafea, il deschizi (ca sa-l ai pregatit) si deja bucataria s-a umplut de aroma cafelei. Imi place pana si sunetul cafelei care curge din ibric in cana mare, portocalie, cu o fetisoara cu-n nas carn desenata pe ea.

Am luat-o deja pe aratura, nu? Stiti voi, e din cauza febrei. Ma intreb pe ce o sa mai dau vina cand imi trece raceala?