Mandra scoala romaneasca

Warning!

acest post va fi unul foarte arogant si rautacios!

da, sunt profesor la un liceu. si m-am saturat de colegii mei. m-am saturat sa-i tot aud plangandu-se de “elevii din ziua de azi”, de salarii proaste, de conditii mizere, de directori nemernici, de programa incarcata, de orar, de vreme, de boli, de soti/sotii, de proprii copii, de profesorii propriilor copii…etc…etc…

si acum s-o luam metodic:

1. “elevii din ziua de azi” – ok, trebuie sa recunoastem ca nu mai sunt elevii de pe vremea noastra. si nu e normal sa fie asa? ne desparte cel putin o generatie de acesti elevi. e firesc sa se schimbe. da, multi sunt needucati, agresivi, lenesi, cu un mare dezinteres fata de scoala, aproape obsedati de sex…ei bine, dragi profesori, sa va zic o noutate: treaba noastra este sa-i educam!!! luam elevul asa cum vine el la liceu (gradinita, scoala primara, scoala generala), il intoarcem pe toate partile, il analizam bine bine de tot, tragem niste concluzii, vorbim cu psihopedagogul scolii, chemam parintii la scoala si, impreuna, stam si ne gandim ce sa facem ca aceasta “obraznicatura” sa se transforme intr-un omulet capabil de a functiona in societate. da asta-i smecheria. nu trebuie sa-l facem un robotel care sa raspunda promt la dorintele noastre, nu trebuie sa-l ajustam ca sa incapa, inghesuit, ciuntit, vai steaua lui, in calapoadele noastre. nu-l educam pentru noi, pentru parinti, pentru a da bine la inspectii, pentru o evaluare mai buna a unitatii scolare. ci pentru a-i oferi o sansa in plus in viata.
2. salarii proaste: mda, avem salarii proaste. stiu ca lumea zice ca lucram doar cateva ore pe zi si mai vrem si salarii mari. nu e chiar asa: pe langa cele cateva ore pe zi, avem o gramada de lucru acasa. si, pe aceasta cale, vreau sa multumesc Uniunii Europene pentru maldarele de hartoage pe care trebuie sa le completam de cand am intrat cu mandrie in ea (ea=Uniunea mai sus mentionata). dar, ca si aici exista un “dar”, la ce bun sa ne tot plangem? am intrat in meseria asta stiind care e nivelul de salarizare. asta nu inseamna ca trebuie sa acceptam cuminti ce ne ofera statul. poate sa mai lucram putin la liderii de sindicat pe care ni-i alegem? …just an idea…
3. conditii mizere: care conditii mizere? eu lucrez intr-un liceu banalut, fara fite si, cu toate astea nu pot sa ma plang de conditii: caldura avem iarna, avem acces la calculatoare, internet, videoproiectoare, imprimanta…clase luminoase, mobilier relativ nou…curatenie…laborator de chimie, fizica, biologie….sala de sport (cam jalnica, ce-i drept), internat, cantina….anyway, dupa parerea mea avem tot ce ne trebuie ca sa ne facem treaba. da, se poate si mai bine dar chiar nu cred ca avem de ce sa ne plangem. stiu ca exista scoli vai mama lor, dar mai tine si de felul in care sunt administrate fondurile alea care se dau, de felul in care scoala stie sa atraga comunitatea locala….stiti voi mai bine…
4. directori nemernici: aici trebuie sa definim ce inseamna nemernic. daca e vorba de acel tip de director care reuseste fara efort sa creeze un climat de teroare in liceu, care se poarta ca un bou, jigneste, urmareste, hartuieste (sexual sau nu), leneveste, accepta mita, e nedrept, urla, terorizeaza….(mai ziceti si voi, ca nu mai stiu), atunci da, putem spune ca e un director nemernic. dar, iarasi, a ne plange de asa ceva e inutil. dar daca vorbim de un director drastic, care urmareste ca orele sa fie facute asa cum trebuie, profesorii si elevii sa nu intarzie, profesorii sa-si faca treaba, asa cum scrie la urma urmei in fisa postului, adica sa-si faca serviciul pe scoala, sedinte cu parintii, olimpiade, concursuri…etc..atunci chiar ne plangem degeaba. stiu, romani suntem cu totii, deci ne mai place cate un chiul din cand in cand, intarziem la ore pentru ca putin ne pasa, festelim orele pentru ca, na! suntem prost platiti, ce vrea mai mult de la noi???
5. programa incarcata: nu stiu la alte materii, nu ma bag, dar la materia mea am ales sa fac doar ce cred eu ca ii ajuta pe elevi cu adevarat. de cativa ani fac asa, de cativa ani tot incerc sa selectez din programa lucruri pe care eu le cred cu adevarat utile. drept e ca elevii mei nu ajung pe la olimpiade (ufff, cate as mai avea de zis si de olimpiadele astea scolare, dar cu alta ocazie) dar vin cu mai multa placere la ore, iau bacalaureatul si invata (ceva, ceva…acum sa nu ma dau asa mare)
6. orar: da, oameni buni, se plang de orar!!! hai sa nu mint, si eu m-am plans, dar doar atunci cand era absurd: ora, pauza, pauza, ora, ora, pauza, pauza, pauza, ora…sau ceva de genul asta. dar am colegi care se plang ca vin de la prima ora, altii ca stau pana la ultima ora, ca de ce are ore luni dimineata, da’ de ce are ore vineri seara, ca de ce nu are intr-o zi doar cu clase de a IX-a, a doua zi doar cu clase de a X-a si tot asa. si lista e lunga. dar, daca lucrau la o companie, intr-o fabrica, la un chiosc de ziare? no further comments….
7. vreme, boli, soti/sotii, proprii copii, profesorii propriilor copii, etc…: asta cred ca are legatura cu nivelul de nefericire din romania. am vazut la televizor o statistica din care reiesea ca romanii sunt printre cei mai nefericiti oameni din lume.

si acum sa va zic de ce m-am pornit in halul asta. stateam de vorba cu niste colege si bune prietene. normal, discutam de scoala, de elevi, de colegi… si, si mai normal, ne plangeam (in special de elevi). si, la un moment dat, una din colege spune: “nu mai sunt generatiile de elevi care erau. am elevi care au terminat liceul acum 5 ani si inca ma mai suna sa vada ce mai fac, sa-mi spuna “la multi ani” de ziua mea…astia de-acum….abia te saluta pe strada”

foarte frumos gestul celor care isi suna fostii profesori si bravo profesorilor care reusesc sa creeze o asemenea legatura cu elevii. sa le fie rusine elevilor de azi care nici macar nu-si saluta profesorii pe strada. dar n-am auzit pe niciuna spunand: fetelor, sa va zic ce am citit in metodica mea, ce metoda misto de a preda nu stiu ce si pe care am incercat-o la clasa. sa-i fi vazut pe micuti ce atenti stateau si cum nici macar teribilistul clasei nu a avut timp sa se gandeasca la noi metode de a-si tortura profesorul!

stiu ca e greu. e greu sa stai toata ziua sa te gandesti ce sa mai faci, ce noi metode sa aplici ca sa faci materia mai inghitibila. probabil ca suntem prea putin motivati financiar sau poate ne-am plafonat sau poate pur si simplu suntem niste lenesi …

dar (si vorbesc numai pentru mine acum) mie imi place ce fac, imi place sa fiu profesor si, drept urmare, caut sa am satisfactii. si am mari satisfactii cand vad ca elevii nu chiulesc de la orele mele, ca evolueaza sub ochii mei, ca prind curaj si au mai multa incredere in propriile puteri. poate nu invata atat de mult cat as vrea eu, poate uita jumatate din ce invata dar stiu sigur ca, daca in viitor le va trebui materia mea, o vor putea aborda si singuri fara sa aiba resentimente din timpul scolii.