Profesor de profesor…

oare ce satisfactie ai ca profesor sa lasi 70 de elevi corigenti pe toamna? oare ce orgasme multiple simti cand intri in clasa si simti frica elevilor? ii vezi tremurand, cu palmele transpirate, respirand repede, cu inima sa le iasa din piept! si tu te asezi maiestuos la catedra, le zambesti cat poti tu mai fals si-ti ascunzi cu greu satisfactia pe care o ai vazandu-ti puterea asupra atator oameni!

si ce cantitati de ipocrizie iti trebuie ca sa incerci sa-ti convingi colegii ca buchetele imense de flori si pungile cu cadouri sunt un semn al iubirii pe care elevii ti-o poarta?

bleah…mi-e o sila imensa. gandeam, mai demult, ca sunt multi oameni care n-au ce cauta in invatamant. nu numai ca nu reusesc sa educe pe nimeni sau sa impartaseasca ceva din “vasta” lor intelepciune, dar au chiar un efect negativ asupra copiilor. dar acum imi dau seama ca exista oameni care nu ar trebui sa traiasca printre alti oameni, cel putin nu in preajma copiilor.

si ce ma enerveaza cel mai tare este faptul ca, in atatia ani de invatamant, acesti oameni au reusit, cumva, sa se convinga pe ei insisi ca ceea ce fac ei e corect si drept: elevii exista ca sa-i mulgem de cadouri, e inutil sa incercam sa-i invatam ceva pentru ca oricum sunt niste mici imbecili cu aere de teribilisti, elevii trebuie tinuti in frau prin jigniri, umilinte si teroarea repetentiei, orice secunda din ora e un bun prilej de a-i demonstra cretinului de elev ca nu are nici o sansa de a invata ceva.

da, vorbesc de o colega de-a mea. o venerabila doamna la varsta pensiei care in fiecare zi se lauda cu cat de putin invata elevii la materia ei. am incercat mai multi sa-i spunem ca, in cazul in care o scoala intreaga are mari dificultati in a invata o materie, poate nu e doar vina lor, ca n-or fi toti inapoiati! dar oama are idei putine dar fixe!

si de ce ma enervez eu asa? ar trebui sa stau in banca mea, sa-mi vad de orele mele si gata! dar problema e ca avem de-a face cu elevi din ce in ce mai agresivi. elevi care nu mai au nevoie de motive in plus de frustrari. elevi pe care ea ii toaca maruntel si apoi ni-i paseaza noua. ei bine, s-au dus naibii metodele moderne, comunicative si interactive de predare. incearca sa explici unor adolescenti umiliti si frustrati ca adultii nu-s chiar dusmanii lor de moarte si ca s-ar putea comunica cu ei intr-un mod civilizat si aproape normal. yeah…right!

intelectualii fara stapan ai romaniei!!

tabelul buclucas

am un respect profund pentru cei cu doctorat. au ajuns undeva unde eu nu cred ca voi ajunge vreodata si nu zic asta din falsa modestie ci pentru ca, pur si simplu, imi vad limitele patratelului meu.

spuneam ca am un respect profund. mai bine zis, aveam. pana azi cand am urmarit cu satisfactia celui ros de complexe de inferioritate cum un vasnic doctorand al patriei noastre se face de ras, nu numai in fata mea, ci si a elevilor.

doctorandul de care e vorba in propozitie avea un tabel. simplu, facut in word, 5 coloane si 10 randuri. tabel care, dupa ce fusese scos la imprimanta, fusese completat de mana. si doctorandul nostru avea nevoie de tabelul gol golut, fara scrisul de mana. ma intreaba unde poate scana tabelul. ii spun ca a noastra cancelarie e dotata de vreo cateva luni cu o multi-functionala: imprimanta/copiator/scanner. si ma ridic si plec pentru ca aveam asa…un feeling…ca habar n-are sa scaneze si o sa ma roage pe mine. ma intorc in 10 minute si vad la calculatorul din cancelarie un elev care-i scana tabelul.

ok, acum avea tabelul scanat. dar tot plin de scrisul ala de mana era. elevul plecase la ora. o doamna profesoara mai in varsta o sfatuia pe doctoranda noastra (ok, ok, e femeie, dar asta e irelevant) sa bage imaginea, obtinuta in urma scanarii, in word si acolo sa stearga scrisul. o alta doamna, la venerabila varsta a pensiei, a dat din cap cu buzele stranse punga si a zis:

- Eu stiu…? Nu cred sa mearga…mai bine bagi in Paint!

s-au luminat toate la fata. daaaaaa, asta-i solutia: Paint!!!! da’ unde-i Paint-ul asta? ma intreaba pe mine. le zic. dupa care ies iar din cancelarie pentru ca ma busea rasul prea tare.

peste o ora vad produsul final: un tabel mazgalit tot, cu urme de scris pe el, cu liniile sterse pe alocuri si urme de stampile. si toata capodopera asta le-a luat 1 ora!!! in 5 minute faceau un alt tabel, for God’s sake!!!!

da. stiu sunt rea, haina si cainoasa! dar cand vezi un omulet care mananca cu gura deschisa, vine cu buricul descoperit la scoala si vorbeste cu “fata”, ca face doctoratul si scoate carti dupa carti (pe care mai apoi le vinde elevilor fortat-obligat), ai o mica satisfactie rautacioasa cand iti dai seama ca de fapt turnul ala de fildes nu e chiar de fildes si nici macar turn nu e….e doar un bordei de chirpici (sau sa zic “bordel”?)

burice goale si nazisti

regulamentul scolii impune “tinuta decenta” tuturor elevilor (de profesori nu spune nimic deci noi putem merge si-n costume de baie, se pare). acum….naiba stie ce inseamna tinuta decenta!

dar, nu numai ca e in regulament ci noi, profesorii, trebuie sa veghem ca aceasta regula sa fie respectata. asta ni s-a spus joi la consiliu. stateam eu linistita, lipita de un calorifer, aproape ca motaiam, auzeam ca prin vis ce zice directorul, din cand in cand mai trageam cu ochiul la revista de moda a colegei cand, deodata am auzit: “…toti elevii sa ridice mainile…” huh? de ce sa ridice mainile? o colega ma lamureste: “ca sa vedem daca au bluzele prea scurte si li se vede buricul”. m-a busit rasul!!! directorul: “nu radeti doamna profesoara! maine, poimaine ne trezim ca fac sex in clasa de fata cu noi!!!”. am tacut cumintica, am lasat ochii in jos feciorelnic in timp ce tot colectivul de cadre didactice se uita critic si sever, pe deasupra ochelarilor, la mine.

ideea e urmatoarea: profesorul de serviciu sta la intrarea elevilor dis de dimineata si, inainte sa lase elevii sa intre in scoala, le cere tuturor fetelor sa ridice mainile pentru a verifica daca li se vede vreo bucatica de piele. mi-am si imaginat scena: ploaie marunta, noroi, mazga, noi, profesorii, imbracati in uniforme miltare, cu mainile pe mitraliere, secondati de un caine lup si elevii insiruiti ordonat, cu mainile ridicate, asteptand umil sa intre la ore.

e, de aia ma busise rasul!

si eu sunt de parere ca scoala e o institutie care trebuie respectata si acest respect se arata si prin tinuta. si eu cred ca multe fete probabil nu mai au timp sa se schimbe si vin de la club direct la scoala dar…sa fim seriosi! n-am sa umilesc copiii in halul asta!

mai incolo, am indraznit cu un glas timid si la fel de feciorelnic sa intreb ce inseamna “tinuta decenta”. iar priviri severe si critice pe deasupra ochelarilor, iar ochii directorului bagati adanc in mine. si mi se raspunde: baietii fara tepi si blugi rupti, fetele fara buric, fara cercei lungi, fara mai multe randuri de cercei, fara decolteuri, fara pantaloni trei sferturi, fara…, fara…. deja nu-l mai ascultam. vizualizam deja o uniforma gri in forma de sac cu trei gauri: una pentru cap si doua pentru brate si niste fete cu abdomenul mutilat de operatii prin care li s-a indepartat buricul!

abia astept ziua de marti! sunt eu de serviciu! caine lup n-am, dar pot sa-mi iau catelul (6 kg cu tot cu coada)

cum sa vindeci durerea de cap!!!

eu nu prea stau in cancelarie. da, marturisesc cu rusine ca fumez si abia astept pauza s-o tai la fumoar (care am inteles ca va disparea in aprilie, nu stiu ce vom face, probabil vom fuma si noi, palmat, cu elevii in curtea scolii).

si, cum spuneam, eu nu prea servesc statul in cancelarie in timpul pauzei. dar ieri eram prea obosita, mai aveam o ora si plecam acasa, ma durea capul rau de tot asa ca n-am mai avut putere sa cobor la fumoar. si m-am asezat (a se citi: m-am trantit) pe un scaun cu coatele pe masa, cu capul in maini (stiti voi, pozitia clasica a betivului…) gandidu-ma ca vor urma 5 minute de liniste (da, atat avem noi pauza, 5 minute), 5 minute in care nu voi auzi: Doamna! Doamna! Diri! Diri! da’ ce-ati scris acolo? cum se spune la? pot sa merg la toaleta? imi motivati si mie absenta? Doamna! imi motivati, va rog, absenta? Doaaaamnaaaaa, de ce nu-mi motivati absenta?

ei bine, n-a fost asa. au urmat 5 minute de haos! si hai sa va zic de ce:

noi, profesorii, dam prea multe sfaturi. sau asta o fi o caracteristica feminina…nu stiu… in 5 minute am aflat retete pentru 3 prajituri, am aflat care e cel mai bun fond de ten, unde sunt genti ieftine, 2 retete de slabit, leacuri babesti care combat tusea, durerile de spate si negii si multe altele.

si toate au pornit de la mine. hai sa va zic cum: cred ca aratam pleostita rau de tot pentru ca, la un moment dat cineva m-a intrebat: da’ tu ce-ai? si am raspuns: ma doare capul. 2 au sarit sa-mi zica Tatal nostru, altcineva a zis ca nu functioneaza prostiile astea babesti si-mi face ea un masaj si de aici discutia s-a ramificat: unele au inceput sa vorbeasca de eficienta leacurilor babesti si a descantecelor (si asa am aflat cum sa vindeci tusea, durerile de spate si negii) si restul inca erau focusate pe persoana mea. una dintre ele a zis: pai da, te-ai cam ingrasat in ultima vreme, de aia te doare capul. si de aici discutia iarasi s-a fragmentat: o parte care a inceput o cursa cu titlul “Care stie cele mai multe retete de slabire” si cealalta parte care inca era concentrata pe mine. o alta persoana cu un acut simt estetic spune: ia uite ce cearcane are! o alta ii raspunde: pai da, ca nu foloseste nici un fond de ten. desi nu mai ramasesera multe persoane in jurul meu (celelalte discutau pe caprarii despre leacuri babesti, retete de slabit si retete de prajituri), una din ele isi aminteste ca si-a cumparat ea un fond de ten bun de la magazinul nu-stiu-care. putinele persoane ramase sa-mi vindece mie durerea de cap deodata m-au abandonat cand au auzit cuvantul “magazin”. o alta doamna si-a amintit si ea ca tot de acolo si-a luat o geanta de la reduceri…………si atunci s-a sunat, eu m-am strecurat usor printre palcurile de doamne profesoare, am prins din zbor franturi de cuvinte cum ar fi: “faina dupa gust”, “infuzie de rostopasca”, “doar 1 milion 500 si era de piele”, nimeni nu m-a observat cum am luat catalogul si m-am dus la ora….cu o durere de cap cat casa!