toalete

ati observat cum toaletele de la diverse localuri sau hoteluri incep sa semene din ce in ce mai mult cu niste nave spatiale extraterestre? sunt foarte lucioase, toate alea sunt facute din inox care sclipeste rece in lumina neoanelor, au zeci de butoane, butonele, manete. trebuie sa fii foarte atent: de unele se trage, altele se imping. pot fi impinse in jos, in sus, in lateral. uneori nu e nevoie decat de miscarile anumitor parti ale corpului ca sa declansezi actiuni: bagi mainile sub robinet – porneste apa, bagi mainile sub uscator – te izbeste un jet de aer cald. apropo de uscatorul ala: a avut cineva rabdarea sa stea cu mainile in jetul de aer cald pana i se usuca apa de pe maini? doar mie mi se par inutile?

unele nu arata a bai deloc: un bolovan cu o scobitura in mijloc pe post de chiuveta, o buturuga mascheaza cosul de hartii…

nici cabinele de dus nu mai sunt ce-au fost. intri la dus ca omu’ frant dupa o zi de alegaturi prin paduri si poienite si nu vrei decat sa dai mizeria jos de pe tine. si, stand acolo, simtindu-te bine, fredonand usurel ca pentru tine, dai cu ochii de un buton. oare ce-o face asta? si…asa…intr-o doara…apesi butonul. urmatorul lucru pe care-l aude consortul si jumatate din hotel e un racnet de fiara slabatica impunsa cu lancea in ochi. si apoi o cascada de injuraturi. eu, ca cadru didactic, am capacitatea de a emite nu orice fel de injuraturi, ci unele lungi, elaborate, continand o multitudine de epitete, metafore, comparatii si alte figuri de stil. si, pe langa asta, posed si o dictie perfecta astfel incat toata lumea sa inteleaga exact ce spun eu acolo si care imi sunt sentimentele in acel moment.

consortul, ingrozit, murdar de ketchup si mustar (isi scapase sandwichul pe el cand m-a auzit racnind) da buzna in baie cu ochii bulbucati:

- ce-ai, femeie?

- s-a dat dusul la mine, zic eu.

- huh? zice el.

de unde sa stiu eu ca dusul era cu vibromasaj? cand am apasat pe buton, din niste tzashpuci a inceput sa tasneasca apa. dar nu asa … ci jeturi subtiri, puternice si precise ca razele laser. am vazut pe Discovery ca jeturi de apa foarte puternice si bine directionate sunt folosite pentru a taia chiar si otelul!

nu, nu m-au decapitat, dar asta datorita instinctului meu de supravietuire care mi-a dictat sa ma feresc rapid.

oricum, experienta m-a invatat sa nu mai apas pe butoane de-aiurea. de-acum, de cate ori intru intr-o baie publica, folosesc doar ceea ce are forma clasica si al carei scop e foarte foarte bine definit.

concediu

dragii mei, de vreo doua zile sunt in concediu! adica eu eram in vacanta de mai bine de o luna, dar acum sunt in concediu. nu al meu, al jumatatii. asa ca ne-am luat catel si purcel (purcel inca n-avem dar poate se rezolva si asta) si ne-am urcat in tren si acum suntem in frumoasa Moldova, la parintii mei.

asa ca n-o sa va mai bag in seama o vreme…pana pe la jumatatea lui august. sa fiti cuminti si promit sa fac multe poze.

i’m back

a fost un uichend frumos, un uichend prelungit care a inceput de joi de cand mi-a venit frumoasa (si nu glumesc) sora. am facut de toate: plimbari, shopping, insolatie, trancanit (la greu), plimbat din terasa in terasa, criticat chelneri si vanzatoare, depanat amintiri….

apoi, sambata dimineata i-a venit si prietena, Zapacila, si am luat-o de la capat, doar ca de data asta in Eforie. apropo, sa nu cumva sa mergeti la terasa aia mare din centru, imi pare rau ca nu mai stiu cum o cheama. servicii de toata jena!

uitasem cum e sa fii turist la mare. cum naiba suporta oamenii aia atata galagie, aglomeratie, soare, nisip in chiloti, arsuri, tipete de copii, claxoane, mers bara la bara, muzici asurzitoare, transpiratie, chelneri imbecili si obraznici, fete de masa patate, meduze, plaje murdare, culori tipatoare, sclipici….. oare cand se intorc de la mare, ce fac sa se odihneasca?

Sirag de perle

vad ca e la moda sa bage toata lumea cate un post despre perlele de Bac’. mai conteaza ca-s aceleasi perle de ani de zile? eu m-am hotarat sa va ofer perle adevarate culese de o eleva de-a mea si inmanate mie pentru revista scolii. fata le-a strans timp de patru ani si perlele apartin atat alevilor cat si profesorilor. una din ele e a mea dar nu va zic care ca e gogonata rau de tot!

‘Eu sunt singur la parinti, asa am fost de fiecare data si mai dorm si singur’ (elev)

‘Lucra nu stiu cate mii de ore pe zi’ (prof)

‘Crisan, iesiti afara amandoi’ (prof)

‘Lasa-ma sa-mi fac show-ul! Ce? Numai tu?’ (prof)

‘prof: ce depun ghetarii?

elev: Oua, desi…nu stiu cine le cloceste…’

‘Intre 8 si 9, la sapte jumatate…’ (elev)

‘Tezele, care au, mai este.’ (prof)

‘Pai, ii zice Manole Par Negru ca poate mai era un Manole Par blond.’ (elev)

‘Curios, ei s-au nascut cu limba-n gura…’ (prof)

‘Daca nu mai vorbiti, macar taceti din gura!’ (prof)

‘Orzul produce si orzoiaca consuma.’ (elev)

‘Eu vreau coliva cu etaj.’ (elev)

sper ca v-ati distrat!

din blog in blog

n-am mai scris de mult ceva pe aici dar am un motiv serios: ma distrez prea mult comentand pe blogurile altora care sunt plini de idei: Baghy e plin de intrebari si planuri de viitor, Mazgalici e foarte bine informat in ceea ce priveste viata mondena si gaseste explicatii pentru toate ciudateniile care se intampla in minunata noastra tara, Arhi ne arata fata nevazuta (sau chiar foarte vizibila) a Constantei si e plin de admiratie in fata inteligentei sexului frumos, Zapacila are probleme cu sefu’ dar si ganduri pline de profunzimi nebanuite, Pisica in Bocanci tocmai ce-a dat bacu’, Elisa ne ofera portia zilnica de verdeata si mancaruri delicioase, Teribilisimo ne tine la curent cu pregatirile de nunta, Zamolxis e cand foarte tehnic, cand foarte personal (va recomand cu caldura ultimul post, e kinky rau de tot ) si…ce sa va mai plictisesc: dati click pe toti din blogroll-ul meu. va asigur ca merita. sunt toti oameni isteti rau de tot si cu simtul umorului!

gata, ma grabesc sa mai citesc pe la altii si sa bag commenturi mustind de inteligenta si spirit.

scurte…de vara

azi am fost la cumparaturi. asta e partea nasoala. stiti cum e sa probezi trei perechi de blugi si 5 bluze intr-o cabina stramta si neaerisita? cand afara sunt vreo 35 grade? noroc ca am dat numai de vanzatoare dragute si amabile.

am fost la nu stiu ce restaurant si prietena mea a vrut nu stiu ce minune cu nume ciudate. am luat si eu ca ea (vedeti ce aventuroasa sunt?). in timp ce asteptam visand cascade si banchize de gheata…apare tanti cu doua ceaiuri fierbinti!!!! deodata m-au trecut toate naduselile vazand doar aburul ce se ridica din cani. si afara era o caldura de se prelingea asfaltul prin gaurile de la capacele de canal!

propun ca restaurantele sa fie dotate cu paturi langa mese. si voua vi se face somn dupa ce mancati?

azi a venit un nene tare dragut si amabil sa ne monteze un sifonier. probabil ca se mira de ce ii tot zambeam: saracul, nu stie ca eu mai vreau sa-mi faca si-o coffee table, un dulap suspendat, niste raftulete pentru flori, niste rafturi pentru balcon, niste usite la o debaraluta (debaraluta=diminutivul cuvantului “debara”) si…mai vedem noi.

sotul meu joaca bridge pe net si tocmai mi-a zis un banc pe care trebuie sa-l impartasesc lumii: cica, bridge-ul e ca sexul, daca n-ai un partener bun, trebuie sa ai macar o mana buna!

si tot despre sotul meu. stiati ca vorbeste limba bridge-iana? sa va dau un exemplu: “eu am vorbit caro si trefla, ai fit pe ambele, ei nu au fit.” nu-i asa ca si voi ati inteles? nici eu….

gata, am aberat destul. am sa va iert si ma opresc aici.

O noua religie

Din c

Vacanta…

na! a venit vacanta mult-asteptata! din timpul scolii visam la dimineti petrecute in pat cu telecomanda in mana, iesiri la terase cu prietenii, plimbari prin munti, motaieli in timpul zilei, ore petrecute la calculator citind bloguri si jucand jocuri tampitele….

si eu deja m-am plictisit!!!! nu, nu vreau la scoala din nou. vacanta este pentru profesori (sau ar trebui sa fie) un timp destinat terapiei, o perioada in care sa te vindeci de vocile stridente care-ti suna in cap: doamna! doamna! doaaaamnaaaa! pe mine de ce nu ma bagati in seama? (cuvantul “doamna” trebuie pronuntat neaparat cu accent pe ultimul a si cu o voce cat mai pitigaiata, altfel n-are farmec). terapia trebuie folosita si pentru a uita de maldarele de statistici, hartii, hartiute – hartogaraie pe care trebuie s-o completezi la fiecare sfarsit de an scolar. la mine functioneaza atat de bine terapia asta incat la fiecare sfarsit de an doar eu si cei in primul an de invatamant intrebam intr-una: daca e corigent, il trecem la situatie anuala neincheiata? daca e repetent din cauza absentelor, il trecem la abandon scolar sau la nescolarizat?

deci: nu vreau inca la scoala – trebuie sa-mi termin terapia – si deja ma plictisesc! trebuie sa gasesc eu ceva de facut vacanta asta. oare sa ma apuc sa spal geamurile de la balcon? neah….prea eroica fapta. oare sa fac ceva de mancare? neah…prea plictisitor. sa spal cainele? neah..el n-are nici o vina ca ma plictisesc eu.

si acum pentru cei care nu s-au sinucis de plictiseala citind acest post: stati fara griji! gasesc eu ceva de facut vacanta asta. la urma urmei, nu mai sunt decat vreo 3 luni si se termina, nu?

Guilty

toti ne dam mari si ne batem cu caramida in piept (de unde o fi venit vorba asta masochista?) ca noi nu incalcam legea. yeah….right. incepand cu propriul calculator pentru ale carui programe putini au licenta si terminand cu mici (sau mari) incalcari ale legi, toti suntem niste infractori! clar asta! asa ca azi m-am hotarat sa marturisesc tot.

sa incepem cu perioada timpurie:

liceu (anii ’87-’91)

am furat de pe o taraba din piata un fluier de plastic alb cu bleu, pret – 10 lei. fapta a fost consecinta unui pariu pus cu prietenele mele de atunci. inca am remuscari. fluierul imi bantuie visele in noptile cu furtuna aparand sub forma unui fluier gigantic cu lanturi ruginite atarnand si zornaind. fluierul fluiera lugubru (am tot cautat un adverb cu F ca sa-mi iasa aliteratia dar n-am gasit).

impreuna cu colegele de camera am mancat toata mancarea unei fete din alta camera. precizez ca ne era foarte foame si Rodica (partea pagubita) manca mereu din macarea noastra dar pe a ei (de mancare e vorba) o tinea sub cheie. mai precizez, de asemenea, ca tatal ei era cioban si, drept urmare, dulapul ei cu mancare era plin de delicatese (sa nu uitam ca era inainte de revolutie), delicatese cum ar fi: smantana, cascaval, branza, sarmale, carnati (si gata ca e noapte si iar mi se face foame). declar ca, ceea ce n-am putut manca, am dus in alta camera sa se bucure si alte fete de ospat. tin sa precizez in apararea noastra ca, dupa ce i-am golit dulapul, am facut curatenie luna stergand rafturile si acoperindu-le cu coli albe de hartie.

facultate

am furat o scrumiera dintr-un bar studentesc. fapta a fost deliberata si premeditata si se datoreaza faptului ca nu aveam scrumiera in camera. mentionez ca scrumiera era mare cat o zi de post, din sticla tranparenta, usor galbuie si, de asemenea, mentionez ca am furat-o plina cu scrum si mucuri de tigara. fapta s-a produs sub presiunea exercitata de insotitoarele mele care nu incetau sa-mi dea coate si sa-mi sopteasca: ia-o acum! hai! bag-o in buzunar! mi-am pierdut temporar uzul ratiunii si, fara sa gandesc prea mult, am insfacat scrumiera plina ochi si am varat-o in buzunarul de la geaca. nu mai am geaca dar sunt convinsa ca si acum mai miroase a scrum de tigara.

anii de dupa facultate

am luat spaga. 4 roti de cascaval. declar si asta desi nu sunt foarte sigura ca e vorba de spaga. femeia a venit, a vorbit cu mine si, dupa ce a plecat, am observat o sacosa cu ceva infasurat in hartie alba. am considerat ca e spaga (tocmai ii facusem un serviciu). cascavalul a fost foarte bun, o astept pe doamna cu produse noi si, de preferat dietetice: cascavalul ingrasa.

in apararea mea tin sa mentionez ca nu sunt singura: o colega si buna prietena a primit spaga de la un parinte cateva pachete de guma orbit cu diverse arome. o alta colega a primit 10 suluri de hartie igienica. deci, tagma noastra e o tagma de spagari si cine sunt eu sa merg impotriva curentului?

ufffff, tough job! dar acum ma simt mult mai bine. sper ca spectrul fluierului nu ma va mai bantui in noptile cu furtuna.

Noutati pentru Jamilla :)

Draga Jamilla,

In primele mele randuri vreau sa-ti spun ca sunt bine sanatoasa ceea ce-ti doresc si tie.

In urmatoarele randuri nu stiu ce sa-ti mai zic pentru ca nu s-a intamplat nimic demn de mentionat pe blog! Adica… s-au mai intamplat unele-altele dar nu se pot da pe post.

sunt bizi-bizi-bizi rau de tot ceea ce ma ‘nerveaza la culme. Daca nu iti dai seama de ce, te rog reciteste postul cu lenea.

Ti-as mai scrie cate ceva dar tocmai am venit de la serviciu, dupa 11 ore de munca si nici nu mai sunt sigura ca ceea ce scriu e corect, logic sau coerent cat de cat.

Astept vesti de la tine cat mai curand posibil!

Cu drag,

Oana