Sirag de perle

vad ca e la moda sa bage toata lumea cate un post despre perlele de Bac’. mai conteaza ca-s aceleasi perle de ani de zile? eu m-am hotarat sa va ofer perle adevarate culese de o eleva de-a mea si inmanate mie pentru revista scolii. fata le-a strans timp de patru ani si perlele apartin atat alevilor cat si profesorilor. una din ele e a mea dar nu va zic care ca e gogonata rau de tot!

‘Eu sunt singur la parinti, asa am fost de fiecare data si mai dorm si singur’ (elev)

‘Lucra nu stiu cate mii de ore pe zi’ (prof)

‘Crisan, iesiti afara amandoi’ (prof)

‘Lasa-ma sa-mi fac show-ul! Ce? Numai tu?’ (prof)

‘prof: ce depun ghetarii?

elev: Oua, desi…nu stiu cine le cloceste…’

‘Intre 8 si 9, la sapte jumatate…’ (elev)

‘Tezele, care au, mai este.’ (prof)

‘Pai, ii zice Manole Par Negru ca poate mai era un Manole Par blond.’ (elev)

‘Curios, ei s-au nascut cu limba-n gura…’ (prof)

‘Daca nu mai vorbiti, macar taceti din gura!’ (prof)

‘Orzul produce si orzoiaca consuma.’ (elev)

‘Eu vreau coliva cu etaj.’ (elev)

sper ca v-ati distrat!

Vacanta…

na! a venit vacanta mult-asteptata! din timpul scolii visam la dimineti petrecute in pat cu telecomanda in mana, iesiri la terase cu prietenii, plimbari prin munti, motaieli in timpul zilei, ore petrecute la calculator citind bloguri si jucand jocuri tampitele….

si eu deja m-am plictisit!!!! nu, nu vreau la scoala din nou. vacanta este pentru profesori (sau ar trebui sa fie) un timp destinat terapiei, o perioada in care sa te vindeci de vocile stridente care-ti suna in cap: doamna! doamna! doaaaamnaaaa! pe mine de ce nu ma bagati in seama? (cuvantul “doamna” trebuie pronuntat neaparat cu accent pe ultimul a si cu o voce cat mai pitigaiata, altfel n-are farmec). terapia trebuie folosita si pentru a uita de maldarele de statistici, hartii, hartiute – hartogaraie pe care trebuie s-o completezi la fiecare sfarsit de an scolar. la mine functioneaza atat de bine terapia asta incat la fiecare sfarsit de an doar eu si cei in primul an de invatamant intrebam intr-una: daca e corigent, il trecem la situatie anuala neincheiata? daca e repetent din cauza absentelor, il trecem la abandon scolar sau la nescolarizat?

deci: nu vreau inca la scoala – trebuie sa-mi termin terapia – si deja ma plictisesc! trebuie sa gasesc eu ceva de facut vacanta asta. oare sa ma apuc sa spal geamurile de la balcon? neah….prea eroica fapta. oare sa fac ceva de mancare? neah…prea plictisitor. sa spal cainele? neah..el n-are nici o vina ca ma plictisesc eu.

si acum pentru cei care nu s-au sinucis de plictiseala citind acest post: stati fara griji! gasesc eu ceva de facut vacanta asta. la urma urmei, nu mai sunt decat vreo 3 luni si se termina, nu?

Elevul rom

Elevul rom

Noutati pentru Jamilla :)

Draga Jamilla,

In primele mele randuri vreau sa-ti spun ca sunt bine sanatoasa ceea ce-ti doresc si tie.

In urmatoarele randuri nu stiu ce sa-ti mai zic pentru ca nu s-a intamplat nimic demn de mentionat pe blog! Adica… s-au mai intamplat unele-altele dar nu se pot da pe post.

sunt bizi-bizi-bizi rau de tot ceea ce ma ‘nerveaza la culme. Daca nu iti dai seama de ce, te rog reciteste postul cu lenea.

Ti-as mai scrie cate ceva dar tocmai am venit de la serviciu, dupa 11 ore de munca si nici nu mai sunt sigura ca ceea ce scriu e corect, logic sau coerent cat de cat.

Astept vesti de la tine cat mai curand posibil!

Cu drag,

Oana

Profesor de profesor…

oare ce satisfactie ai ca profesor sa lasi 70 de elevi corigenti pe toamna? oare ce orgasme multiple simti cand intri in clasa si simti frica elevilor? ii vezi tremurand, cu palmele transpirate, respirand repede, cu inima sa le iasa din piept! si tu te asezi maiestuos la catedra, le zambesti cat poti tu mai fals si-ti ascunzi cu greu satisfactia pe care o ai vazandu-ti puterea asupra atator oameni!

si ce cantitati de ipocrizie iti trebuie ca sa incerci sa-ti convingi colegii ca buchetele imense de flori si pungile cu cadouri sunt un semn al iubirii pe care elevii ti-o poarta?

bleah…mi-e o sila imensa. gandeam, mai demult, ca sunt multi oameni care n-au ce cauta in invatamant. nu numai ca nu reusesc sa educe pe nimeni sau sa impartaseasca ceva din “vasta” lor intelepciune, dar au chiar un efect negativ asupra copiilor. dar acum imi dau seama ca exista oameni care nu ar trebui sa traiasca printre alti oameni, cel putin nu in preajma copiilor.

si ce ma enerveaza cel mai tare este faptul ca, in atatia ani de invatamant, acesti oameni au reusit, cumva, sa se convinga pe ei insisi ca ceea ce fac ei e corect si drept: elevii exista ca sa-i mulgem de cadouri, e inutil sa incercam sa-i invatam ceva pentru ca oricum sunt niste mici imbecili cu aere de teribilisti, elevii trebuie tinuti in frau prin jigniri, umilinte si teroarea repetentiei, orice secunda din ora e un bun prilej de a-i demonstra cretinului de elev ca nu are nici o sansa de a invata ceva.

da, vorbesc de o colega de-a mea. o venerabila doamna la varsta pensiei care in fiecare zi se lauda cu cat de putin invata elevii la materia ei. am incercat mai multi sa-i spunem ca, in cazul in care o scoala intreaga are mari dificultati in a invata o materie, poate nu e doar vina lor, ca n-or fi toti inapoiati! dar oama are idei putine dar fixe!

si de ce ma enervez eu asa? ar trebui sa stau in banca mea, sa-mi vad de orele mele si gata! dar problema e ca avem de-a face cu elevi din ce in ce mai agresivi. elevi care nu mai au nevoie de motive in plus de frustrari. elevi pe care ea ii toaca maruntel si apoi ni-i paseaza noua. ei bine, s-au dus naibii metodele moderne, comunicative si interactive de predare. incearca sa explici unor adolescenti umiliti si frustrati ca adultii nu-s chiar dusmanii lor de moarte si ca s-ar putea comunica cu ei intr-un mod civilizat si aproape normal. yeah…right!

Lene

ok, ok, stiu, n-am mai scris de mult pe aici. as putea sa invoc o gramada de motive: a fost Pastele si am avut treaba, a fost ziua sotului meu si am avut invitati, la un moment dat am mai fost si bolnavioara (saracuta de mine), mi s-a stricat laptopul si a trebuit sa impart batranul calculici cu sotul care, o data asezat in fata calculatorului, doar cu spatula mai poate fi desprins – si as mai putea gasi vreo cateva motive dar adevarul e ca mi-a fost lene. da’ nu asa! lene de lene! si nici acum nu mi-e prea bine.

partea proasta e ca a inceput scoala. partea buna e ca lucrez cu niste omuleti cu resurse inepuizabile de energie asa ca ma mai incarc si eu. partea proasta e ca ma gandesc deja la vacanta urmatoare. partea buna e ca nu mai sunt decat 6 saptamani. partea proasta e ca dupa aia incepe bacalaureatul. partea buna e ca am sa ma distrez la bac. partea proasta e ca vor veni si caldurile alea insuportabile. partea buna e ca s-ar putea sa ne luam aer conditionat. partea proasta e ca eu nu prea suport aerul conditionat. partea buna e ca e de preferat aerul conditionat caldurii insuportabile de la noi din apartament.

ziceti si voi daca nu am eu o viata grea!

am pe naiba! e clar ca-s o fitoasa! Oano, revino-ti!

P.S. scuze pentru postul asta, n-am prea dormit azi noapte!

Ce-am invatat pana acum

anul asta fac 35 de ani. o varsta rotunda, frumoasa (sa nu indrazneasca cineva sa ma contrazica!). se presupune ca la 35 de ani ai acumulat destula experienta de viata incat sa fii un om sigur pe tine, care stie ce vrea de la viata dar, in acelasi timp, nici nu esti destul de batran incat sa fii complet rupt de realitate, inflexibil si morocanos.

deci, pentru ce am trait eu 35 de ani? ce-am invatat de la viata?

am invatat ca :

1. arbitrii de fotbal doar arata cartonasul galben/rosu, nu il dau jucatorului.

2. copiii nu se nasc pe buric. exista o alta explicatie pentru gaura aia din mijlocul stomacului.

3. barbatii nu folosesc spuma de ras ca sa stie unde au ramas cu barbieritul. spuma de ras are o alta functie.

4. exista “tarile calde”. nu e doar o alta denumire pentru taramuri de basm.

5. se poate intampla ca parintii sa mai aiba si dreptate.

6. ii este destul de greu unui crocodil sa incapa pe gaura de scurgere de la cada. (fratii stiu de ce…)

7. boabele de mazare nu sunt capete de extraterestii (la fel, fratii stiu de ce)

8. nu poti folosi capul de dus drept telefon ca sa vorbesti cu vecinii din bloc (vezi parantezele de mai sus cu fratii…)

9. daca iesi afara, iarna, cu capul ud, faci sinuzita

10. nu toti barbatii sunt porci si nu toate femeile sunt niste ingeri coborati pe pamant

11. nu e asa naspa sa fii adult

12. daca uiti sa-ti platesti netul, ti-l taie niste neni rai

13. catalogul e un lucru enervant si pentru profi, nu numai pentru elevi.

14. nu toti oamenii inalti, cu mustata, costum si cravata sunt inteligenti (sefii stiu de ce)

probabil ca am mai invatat vreun lucru sau doua dar sunt nesemnificative. in orice caz, toate cele de mai sus se pare ca ma ajuta sa par un adult serios, responsabil si de incredere! voi ce-ati invatat pana acum?

Uite bonu’, nu e bonu’, unde-i bonu’?

intelectualii fara stapan ai romaniei!!

tabelul buclucas

am un respect profund pentru cei cu doctorat. au ajuns undeva unde eu nu cred ca voi ajunge vreodata si nu zic asta din falsa modestie ci pentru ca, pur si simplu, imi vad limitele patratelului meu.

spuneam ca am un respect profund. mai bine zis, aveam. pana azi cand am urmarit cu satisfactia celui ros de complexe de inferioritate cum un vasnic doctorand al patriei noastre se face de ras, nu numai in fata mea, ci si a elevilor.

doctorandul de care e vorba in propozitie avea un tabel. simplu, facut in word, 5 coloane si 10 randuri. tabel care, dupa ce fusese scos la imprimanta, fusese completat de mana. si doctorandul nostru avea nevoie de tabelul gol golut, fara scrisul de mana. ma intreaba unde poate scana tabelul. ii spun ca a noastra cancelarie e dotata de vreo cateva luni cu o multi-functionala: imprimanta/copiator/scanner. si ma ridic si plec pentru ca aveam asa…un feeling…ca habar n-are sa scaneze si o sa ma roage pe mine. ma intorc in 10 minute si vad la calculatorul din cancelarie un elev care-i scana tabelul.

ok, acum avea tabelul scanat. dar tot plin de scrisul ala de mana era. elevul plecase la ora. o doamna profesoara mai in varsta o sfatuia pe doctoranda noastra (ok, ok, e femeie, dar asta e irelevant) sa bage imaginea, obtinuta in urma scanarii, in word si acolo sa stearga scrisul. o alta doamna, la venerabila varsta a pensiei, a dat din cap cu buzele stranse punga si a zis:

- Eu stiu…? Nu cred sa mearga…mai bine bagi in Paint!

s-au luminat toate la fata. daaaaaa, asta-i solutia: Paint!!!! da’ unde-i Paint-ul asta? ma intreaba pe mine. le zic. dupa care ies iar din cancelarie pentru ca ma busea rasul prea tare.

peste o ora vad produsul final: un tabel mazgalit tot, cu urme de scris pe el, cu liniile sterse pe alocuri si urme de stampile. si toata capodopera asta le-a luat 1 ora!!! in 5 minute faceau un alt tabel, for God’s sake!!!!

da. stiu sunt rea, haina si cainoasa! dar cand vezi un omulet care mananca cu gura deschisa, vine cu buricul descoperit la scoala si vorbeste cu “fata”, ca face doctoratul si scoate carti dupa carti (pe care mai apoi le vinde elevilor fortat-obligat), ai o mica satisfactie rautacioasa cand iti dai seama ca de fapt turnul ala de fildes nu e chiar de fildes si nici macar turn nu e….e doar un bordei de chirpici (sau sa zic “bordel”?)